sâmbătă, 16 februarie 2013

Reverii întâmplate

Tăcut şi searbăd cerne norul,
Un picur lin din ploaia sfânta,
Ce-mi mângâie tăcut piciorul
Şi inima mereu descântă.

În mut destin simţim fiorul
Găselniţă a vieţii poartă
Ce se deschide când ulciorul
Se varsă-n nemurirea soartă.

Mă pierd în infinit cu dorul,
Ce-mi cerne noru'ntunecat,
Mai sper tăcută viitorul
Dintr-un perfect chiar neuitat.

Lasciv îmi cânta vorbitorul,
În rime scurte sacadate,
Că am sorbit demult fiorul
Iubirilor neintamplate.

joi, 14 februarie 2013

Reverie într-o poveste

S-a dus sclipirea-n ochii mei,
Şi lacrimi şiroiesc privirea,
Mai răscoleşti şi e ca ieri,
Când ţi-am simţit profund trăirea.
Am căutat în alte căi,
Mai caut searbăd încă starea,
Iar pe poteca cu prinsori,
Îmi plimb acum tăcută marea.
M-ai mângâiat în păr şi gleznă,
Mi-ai pus în suflet rima strâmbă,
Mi-ai pus atunci totul în beznă,
Răstălmăcesc acum o rumbă.
Dar încă simt cum îmi adii în suflet
Acolo tot vei fi trăire
Îmi eşti prezent în fel şi umblet
Ştiu că nu-mi eşti doar amintire.
Eşti tu prezent în versul simplu,
N-am să te las să pieri vreodată,
Ferec întreg şi vreau multiplu,
De-aromă ta înmiresmată.