joi, 30 iunie 2011

Reverie într-un respir

Te simt în aer...
când inspir...
Te chem în gând,
cuvintele îmi tac...
Mi-e dor de-o rimă...
scrisă-ntr-un expir,
De o secundă...
respirată-ntr-un tic-tac...

sâmbătă, 25 iunie 2011

Reverie rece

De ce îmi tace vorba?
De ce îmi trece clipa?
De ce doar m-ai rănit?
De ce mi-ai smuls aripa?

De ce mai cred în tine?
De ce mai sper în noi?
De ce mai plecă-un soare?
De ce sunt numai ploi?

De ce în pas de tine,
Rămas-am doar în urmă,
În mutele destine,
De ce tu nu ai formă?

De ce îmbraci acuma,
o haină , dezbrăcată?
Lăsând o inima, în glumă
Uitată şi-ngheţată!

miercuri, 22 iunie 2011

Tangenţial

M-a încălzit o rază,
De soare cald şi răzvrătit
Într-o erupţie solară
Din timp şi spaţiu ... infinit...

Ea a trecut precum, lumina
Străbate spaţiul, nesfârşit...
Şi mi-a-ncalzit până şi mina
Şi faţă tristă... mi-a zâmbit...

Cădea mai oblic decât altă dată,
Abea, abea de m-a găsit,
Tangenţial trecea deodată
Pierzande-se în infinit...

Chiar a trecut pe lângă mine,
Dar eu căldura i-am simţit,
Mi-a încălzit secunda... mâine...
Dar azi... lumina i-am găsit...

Va trece dar în orice zi,
Pe lângă mine raza caldă...
Şi-o s-o găsesc în nopţi târzii,
Doar luminând un colţ de stradă...

E-o rază simplă, dar din soare,
Dintr-o explozie solară,
Ce doar dura o clipă... iară...
Şi-mi lumina simţirea-n doară...

marți, 21 iunie 2011

Reverie în blur

Culorile răsar din blur,
Inspiră la eternul nur,
La primăvara din-prejur,
Iar ochiu-mi vede şi îl fur...
Şi te întreb...Tu l-ai furat?
De ai expus un pic blurat?
E primăvară!...şi ţi-e drag
Să "bluri" culoare mai cu șag,
Pierdută chiar şi-n simplu tag!

miercuri, 15 iunie 2011

Oameni

Uităm ce am fost,
Lăsăm ce-a trecut,
Sperăm într-un nou,
Dorim început...

Visăm ce rămâne,
Minţim ce va fi,
Simţim chiar fărâme,
De timp cu stihii...

Uităm ce am spus,
Lăsăm timp prezent,
Visăm la apus,
Furăm desuet...

Muncim adevăruri,
Clădim doar speranţe,
Iubim idealuri,
Vorbim de balanţe...

Croim aparenţe,
Plutim în abisuri,
Dorim biruinte,
Şoptim paradisuri...

Zâmbim întristaţi,
Citim reverii,
Iubim înşelaţi,
În ploi aurii...

Sosim obosiţi
La capăt de drum,
Sfârşim însetaţi,
Murim chiar oricum...


"Căutarea"-David

luni, 13 iunie 2011

Maktub

Am închis o carte...dar a rămas scris...
Am tăcut o vorbă...dar a rămas gândul...
Am sperat o iubire ...dar a rămas un vis...
Am greşit o clipă...dar a rămas o eternitate...

Reverie în alt timp...

Secundele-s mici  trecute demult,
E tristă trăirea în gându-mi cu tine.
Răsare-asfinţitul în cerul tumult,
Găsesc o cădere de gol încă-n mine.
Iubirea îmi tace pe după cortine,
Urc cerul şi-apun... sunt doar orişicine...
Sunt nimeni ... nimic atunci nu mă doare
Etern mai rămân şi muta-nchisoare
Răpune un simt, striveşte un zâmbet
Grăieşte  tăcere, iubeşte-ntr-un urlet
Innec depărtarea în stropii de ploaie
Usuc o trăire din suflet... şiroaie...

sâmbătă, 11 iunie 2011

Why not?

De ce taci? ...când ai putea să îmi vorbeşti...
De ce plângi?...când ai putea să-mi fi ploaie...
De ce te iubesc?...când aş putea să nu te ştiu...
De ce nu uit timpul trecut, rămas şi pustiu?
De ce te visez?...când aş putea să zbor cu tine...
De ce mă pierd?...când aş putea să fiu regăsită...
De ce întreb de ce?...când aş putea să tac...
De ce nu mi-ai fost clipă?...când doar puteam să fac...
De ce taci?...când ai putea să-mi fi vorba...
De ce e frig?...când lemnul mai arde în sobă...
De ce încerc să spun cuvintele uitând?
De ce nu pot să fiu?...când aş putea să-ţi fiu chiar gând...
De ce nu te pierd?...când aş putea să te uit...
De ce revin mereu?... ca o nălucă iubind acut...
De ce mi-am rupt din vers, din suflet şi din pustiu?
De ce nu tac?...când aş putea să nu mai scriu...
De ce te sper?...când ai putea să îmi fi viu...
Căci te visez, te sper, te regăsesc în tot şi în pustiu
Şi te iubesc şi-acum...când aş putea să nu te ştiu...

vineri, 10 iunie 2011

Un pic

Cred că m-am rătăcit...un pic...
eram dintr-o altă poveste...un pic...
şi dintr-o dată am ajuns aici...un pic...
Nu ştiu ce s-a întâmplat... de pic...
dar....am senzaţia că nici în povestea asta nu mă potrivesc ... un pic...
poate nici n-aş avea cum...un pic...
pentru că pur şi simplu ...pic un pic
şi probabil un pic sunt dintr-o altă poveste...tot un pic...




miercuri, 8 iunie 2011

Te regasesc

Te regăsesc în tot şi-n seară.
În vântul care suflă blând...
Te regăsesc în rima clară,
În şoapta ce tace prelung...

Te regăsesc pierdut în vară,
Ce a venit şi prea curând
Mi-a-mprăştiat aroma iară,
Deşi cu tine tot în gând...

Te chem tăcută iar pe scară,
Să urci o treaptă şi un rând,
La o poveste, într-o doară
Lăsată-n urmă sângerând...

Te mai inspir în floarea rară,
Aromă-mi place, culegând
Un vers, o rimă şi o pară
Îmi vin în minte rând pe rând...

Cum te umbreai în apa clară,
Coroana ţi-ai plecat-o când
Ai mai văzut o piatră rară,
Ce strălucea chiar şi zăcând...

Cât te-am iubit şi a fost iară
Prea mult parfumul, dezmierdând
O lacrimă ce stă să piară
Te-aş fi iubit că orişicând...

luni, 6 iunie 2011

O altă reverie



Vreme trecută,
Păduri doar umbrite,
Aduceri aminte,
De umbre şi vise,
Trăiri neatinse,
În gânduri, poveste,
Tăcere îmi este...

Mai sper o speranţă
Şi scutur o zdreanţă,
Când văd răsuflare
Pierdută la mare,
De tine pe-o piatră,
De parc-ar fi artă...

Şi anii s-au scurs
În vis doar un urs,
Tărâm de poveste
Şi încă-neatins,
Departe în vis...

Mai sper. Dar ce oare?
Cu gândul la mare,
La valul cu sare,
Din mută prinsoare...
Te cert iar în şoaptă
N-ai luat fructă coaptă
Ce stă pe potecă,
Sperând o iubire
Şi nu amăgire,
În timpuri simţire,
Strigat-am la lună
La lumea nebună
De tot şi de toate
Trăiri de departe...

Hai spune-mi un gând!
În vers pe un rând
Şi spune-mi de bine
Căci pier în suspine...

Mai sper că şi când
Văd soare-apunând
Dar cred încă-n noi
Uitaţi doar în ploi,
Curaţi în noroi
Iubiţi amândoi...

Tăcerea s-aşterne
Că-n fiece seară
În gânduri se cerne
Trecuta mea vară,
Iubită de nimeni,
Dorită de toţi...
Mai fură-mi pădure
Gândul de mure,
Ştiu că tu poţi!

Pe strâmta potecă
Apari dup-o creangă
Să-mi pui pe falangă
O roşie fragă...
Fug gândul la mure
La urs în pădure
Să-mi pună iubiri
În vise, simţiri...
Să-mi spună o şoaptă,
S-o simt iarăşi caldă,
Să-mi spună acuma
Că nu sunt eu ciumă
Şi nici nu-s nebună
Că urlu la lună!...

Hai, noapte bună!



duminică, 5 iunie 2011

Curaj de nebun

Curaj de nebun,
tăcere şi fum,
când gândul de tine,
îl pierd pe coline...
În clipa de-acum,
curaj şi nebun
doar trec pe un drum,
şi strâng iar în pumn,
curaj de nebun
şi-albaştrii stingheri,
din visul de ieri,
doi ochi poate bruni
închid de nebuni...
Curaj şi dorinţă,
în ochi năzuinţă,
încerc în neant
din suflet galant...
Al naibii curaj!
uitat anturaj
ce-ascultă-n cadenţă
tăcuta-mi esenţă...
De simplu şi-atât
rămas doar în gând,
tăcere ce doare,
iubire, prinsoare...
Al naibii curaj!
Să sper derapaj
să simt, să iubesc,
visez şi doresc,
uitată pe drum
secundă e scrum,
din anii ce-au fost
doar praf fără rost...
Chemări din trecut,
mă-ndeamnă la mut,
deşi poate tac,
iubirea-mi în frac...
Destin nedorit,
doi ochi ce-au pierit,
din vise, trăiri,
iubiri şi-amăgiri...
Te chem din senin,
în gând pelerin,
să-mi fi zi de zi,
chiar şi-n reverii...
Să-ţi zic La Mulţi Ani?
De-o sută de ani?
Văd ochii d-azur,
în timpul cel sur....
Curaj n-ai avut
să văd ce-am pierdut
iar necunoscut
ai fost c-aşa-i vrut...
Şi chiar şi acum,
te văd iar pe drum
cum cauţi mirat
exact ce n-ai luat...
Rănită rămân
esenţă-n parfum
cum poate am fost
pierdută cu rost
Tăcerea s-aşterne
în spaţiile  terne,
dintre noi doi,
pierduţi amândoi,
eu sigur în ploi,
cu inima sloi..
tu poate ascuns
tăcut şi pătruns
de alte viori
şi triste splendori
în timp amăgit
pierdut şi fugit,
de mine oricum,
că doar sunt pe drum,
pierdută-n curaj
dus la extreme
în zilele terne
TE PIERD...prea alene...


Şi poate nicicând
Că-mi stai doar în gând
Şi nu pot uita
Dorinţa cea grea
Şi numai a mea...

Timp furat

Ai lăsat rana sângerând
Ai rănit copilul din mine
Şi visul l-ai trădat hibernând
Reveria doar fu-se pentru mine...

M-ai rănit simplu şi mereu
Iar eu am perseverat în dorinţă
De a fi cu tine şi doar eu
Mi-am clădit singură nesăbuinţă...

Te-am iertat de minciună şi furt
Dar nu m-am putut ierta pe mine
Ai fost o părere ce a durat prea mult
O efemeră speranţa de viaţă cu tine...

Nu ştii cât de mult toate-au durut
când ar fi putut fi doar bine
şi rana rămâne-n timpul cel mut
adâncă tăcere-n iubirea de tine...

sâmbătă, 4 iunie 2011

Nici prima ... nici ultima...

Nu este prima oară când tac,
În cuvintele înţelese sau nu...
Şi nici ultima oară când o fac
Ştiu că ai făcut-o când ai tăcut şi tu...

Dar este prima oară când te alung,
Pe seară, gând trist şi prelung
Şi ultima oară când ai venit
Crezând că îmi asfintesti timidul răsărit...

Ai fost şi eşti dar nu mi-ai fost o clipă,
Cu gândul tău să îmi susţii rănită mea aripa.
Te dor amor din clipele eterne de poveşti
În reverii îmi pun tăcere, căci nu-mi eşti...

Uitat să fii, iar eu lăsată pe un raft,
În prăfuit de timp, suflet doar pus în draft...
Te cert acum cum altă dată te-am iubit...
Pierdută-i reveria cu tine-n infinit...